Oaia Curcubeu

Oaia Curcubeu a vrut sa fie de folos. I-a iesit fix dos

Oaia Curcubeu abia astepta sa creasca

Probabil ca v-ati obisnuit deja cu ea, stiti cat e de buna si de vesela e Oaia Curcubeu. Practic, de cand a aflat ca nu e deloc anapoda sa fie colorata in toate culorile inventate de cer, aer si apa, cred ca poti sa numeri pe degete lucrurile care reusesc sa o necajeasca. Si, chiar si atunci, ii trece repede.

Dimineata fusese mi-nu-na-ta. Pe la pranz, ceva a inceput sa scartaie

Era o zi cu soare in care toate mersesera fara cusur pana dupa pranz. Dimineata, bause un suc proaspat de trifoi cu prietena ei cea mai buna, o mioara zapacita care vorbea si radea intruna. Facusera planuri pentru toata vara. Aveau o lista luuunga de lucruri de facut: sa se balaceasca in lac intr-o noapte cu luna plina, in alta noapte sa vada care dintre ele numara mai multe stele, sa se ia la intrecere de catarare cu Negrutza, o capra pentru care nu exista “Acolo chiar nu pot sa urc”. Bine, cand au pus asta pe lista, au ras amandoua, stiau sigur ca Negrutza ori va rade cu lacrimi de ele, ori le va lasa sa castige, ca se nu le faca sa se simta prost. Depide in ce fel de zi o prindeau…
Dupa ce au terminat de sporovait si de planuit, fiecare dintre ele a plecat la treaba sa. Mioara zapacita promisese sa isi ajute fratii la teme, iar Oaia Curcubeu trebuia sa se duca doua stane mai incolo, la o matusa care ii pregatise un cadou. Era matusa preferata: ii daduse cele mai frumoase carti de cititi, ii spusese cele mai grozave secrete ale cerului, ii povestise despre viata secreta a furnicilor…  Ce mai, era o bucurie sa petreaca timp cu ea!

Lectia invatata de prietenii Oii Curcubeu

Pentru Oaia Curcubeu, incepuse o zi in care avea sa traiasca mai toate emotiile

A mers, a topait, apoi iar a mers si iar a topait spre matusa. La un moment dat, a simtit oboseala de la topaiala. S-a asezat pe o piatra, sa isi traga sufletul putin. Cum statea ea asa, lenevoasa, a auzit un suspin. S-a uitat in stanga, in dreapta… nimic. Apoi, iar:
– Offff, offff, de ce? De ce sa patesc eu asta? Poate fiindca sunt nerabdator si incapatanat!?! – a zis o voce de undeva din dreapta-jos.
Acum, Oaia Curcubeu era sigura ca nu isi imagineaza. S-a apucat sa scotoceasca mai bine cu privirea si, de dupa o tufa de galbenele, a vazut niste mustati care tremura. Erau pe varf de nas de harciog trist.
– Ce ai patit? De ce esti atat suparat? – a intrebat grijulie Oaia.
– Uffff, raspunse bietul de el, nu stiu ce m-a apucat in dimineata asta, dar am vrut sa schimb mobila din sufragerie. Si n-am avut rabdare sa vina prietenul meu cel mai bun sa ma ajute. M-am apucat singur de treaba si, cand am tras tare de canapea, am lovit si masa si am facut o ditamai gaura in perete. Daca ploua la noapte, sunt distrus, o sa am inundatie!
– Nu te mai necaji atata, te ajut eu sa repari! Cat poate fi de greu?
Numai ca oaia,  lovita de entuziasmul care o apuca ori de cate ori poate fi de ajutor, a facut o miscare prea brusca si, din greseala, a lovit gardul mititel din jurul casei harciogului si a rupt o bucatica din el. Normal, atat de mare i-a fost suprararea, ca pe Oaia Curcubeu a busit-o plansul. Acum, era concurs de lacrimi langa un manunchi de galbenele.
– Te rog, te rog mult sa ma ierti, nu imi dau seama cum am putut fi atat de neatenta si de ametita! – zicea Oita Curcubeu printre suspine.

Stii zilele alea in care toate parca merg de-a’ndoaselea? Ei, bine, trec si ele!

Harciogul era destul de suparat pe gaura din casa, gaura din gard i se parea o gluma. Adica, de la asta chiar nu e pericol de inundatii. Cand i-a venit gandul acesta in cap, a trecut din plans… in ras.
– Heeei, linisteste-te, am vazut ce s-a intamplat, stiu prea bine ca nu ai vrut sa faci vreo stricaciune! Accidente si greseli se pot intampla oricand…
Dar Oaia era prea suparata pe ea si nu se putea opri din plans de ciuda. Nici gandurile nu si le mai putea auzi de la atata suspinat. Dar, intr-o pauza de jelit, un gand tot a reusit sa razbata pana la ea. Si i-a zis soptit in cap: “Aduna-te, e doar o intamplare neplacuta si nefericita! Ai promis ca ajuti Harciogul, nu te mai vaicari….”
Brusc, oaia si-a dat seama ca fix asa stau lucrurile. In loc sa se vaicareasca, mai bine repara ce-a stricat, apoi da si mana de ajutor promisa.

Oaia Curcubeu si-a dat seama ca, in loc sa se vaicareasca, mai bine face ceva folositor

S-a scuturat de lacrimi si de fire de iarba uscata, s-a uitat cu atentie la gard, sa vada cat de grava e problema, apoi i-a spus Harciogului:
– Ti-am dublat supararea, te rog sa ma ierti! Uite ce rugaminte am: vezi tufa aceea de maces? Te rog din suflet, adu-mi doua, trei boabe, stiu sa fac un lipici grozav din ele! Am nevoie pentru reparatii. Poti? Te rog!
Harciogul a privit-o cu suspiciune, dar ce mai conta? S-a dus. Numai ca nu si-a dat seama cat de departe e tufa, asa ca a cam pierdut pe drum vreu doua ore, dus-intors.
Cand s-a intors, nu numai ca peretele sufragerie si gardul erau ca noi, dar undeva in stanga usii de la intrarea in casa, Harciogul avea acum un umbrar minunat.

Oaia |Curcubeu stia deja: avea un nou prieten bun, bun de tot!

Oaia Curcubeau zambea si il astepta cu niste limonada. Nu ma intrebati cum a facut rost, pentru toate astea daduse strigare disperata catre toti prietenii ei de pe campie. Iar, cand a vazut mirarea si bucuria care luminau chipul Harciogului, a rasuflat, in sfarsit, usurata. Matusa preferata avea dreptate: se intampla sa gresesti, oricui i se intampla sa greseasca, important e sa nu vrei sa faci rau, sa iti dai seama ca ai sfeclit-o si, daca se poate, sa incerci sa repari.

Share:

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *