Oaia Curcubeu

Oaia Curcubeu isi descopera Vocea

Oaia Curcubeu abia astepta sa creasca

V-am mai spus, probabil, Oaia Curcubeu era mai degraba o fiinta grozav de vesela. Putine, foarte putine lucruri pe lumea asta o pot intrista. Cand era mica, fusese foarte necajita ca e atat de diferita, dar din seara in care si-a dat seama ca ea e, de fapt, curcubeul care nu dispare niciodata de pe campie, de atunci nu s-a mai simtit niciodata bizar ca e altfel. Ba dimpotriva.

Oaia Curcubeu mai are un dar special: reuseste sa se bucure din mai nimic. Poate fi fericita din cele mai banale motive: ca a gadilat-o o musculita asezata pe nasucul ei – chestie care pe celelalte oite le cam enerveaza. Ca norii fac forme ciudate pe cer si par ca spun o poveste scrisa de vantul care ii muta de colo colo prin vazduh. Poate fi fericita ca e soare sau ca ploua – ce mai, in toate gaseste ceva bun.

Unii vor sa poata dansa magic. Altii, sa deseneze. Oaia Curcubeu ar fi vrut sa poata canta minunat

Totusi, ceva inca o ingandura. Din vara in care fusese la concertul Mierlei, isi dorea enorm sa poata sa cante. Bine, stia ca nu are putea vreodata sa cante precum pasarea aceea maiastra la cantat, dar asa de mult si-a fi dorit sa poata canta!

De cate ori auzea vreo faptura cum canta – si vorbim, mai ales, despre pasari – se ascundea intr-un tufis si asculta cu incantare.. Apoi, se ducea mai departe, intr-un loc cat mai ferit, si incerca si ea sa isi gaseasca vocea ascunsa. Pentru ca asta spera, sa aiba si ea ascunsa, undeva inauntrul ei, o farama de voce buna pentru cantat.

Intr-o dupa-amiaza de primavara,  s-a dus intr-o poienita,  s-a asigurat ca nu e nimeni care sa o poata vedea si auzi, apoi a inceput stradania:  “Doo-miii-sool-dooo, Doo-miii-sool-dooo…”,  solfegia Oaia Curcubeu aproape ca in soapta…  Dupa vreo zece “Do-mi-sol-do”, s-a oprit si a zis cu naduf:
– Degeaba incerc, sunt oaie, eu behai, nu cant. Be-hee-heee…
– Pai asta e cantul tau, ce nu pricepi?
Vocea asta a fost atat de ferma si de neasteptata, ca Oaia Curcubeu era cat pe ce sa cada. In primul rand, era convinsa ca nu e absolut nimeni prin preajma. In al doilea rand, ideea ca behaitul ei ar putea trece drept cantec i s-a parut dincolo de orice inchipuire.  Deci, nu putea fi decat ceva ironic!

Daca, totusi, behaitul e o melodie foartea frumoasa? La asta nu se gandise pana acum

Dupa ce a trecut de jena ca a fost auzita, a raspuns inainte sa isi dea seama cu cine vorbeste:
– Nu e nevoie sa razi de mine.. Chiar nu e nevoie! Oricine ai fi, sa stii ca nu e frumos sa razi nimeni! Si, daca te-am deranjat, te rog sa ma scuzi, am crezut ca aici nu tulbur pe nimeni…

A auzit un falfait, apoi in fata ei a aterizat chiar Mierla. Mierla?? Mierla i-a vorbit despre cantat?
– Nu am ras de tine, nu as face asta niciodata! Am spus doar ce cred…
– Pai cum sa crezi ce ai spus?!? – se minuna Oaia Curcubeu. N-auzi cum behai?
– Pai, tocmai fiindca aud. Stiu ca tie ti se pare ca se aude doar un behait de oaie, dar eu am auzit ceva mai mult: am auzit dorinta si bucuria de a canta. Iar frumusetea cantecului vine mai ales de aici. Si, crede-ma, stiu ce zic! La cantat chiar ma pricep, si nu spun asta cu aroganta..
Inca usor neincrezatoare, Oaia intreba:

–  Pai… si ce as putea face?
– Te-ai putea antrena! Ai putea exersa!, raspunse Mierla scurt, ferm si convingator.
– Adica… adica, daca eu o sa exersez, o sa vina ziua in care n-o sa ma mai ascund sa cant?
– O sa dai si concert!

 „Ha! Auzi, sa dau concert!  Nimeni nu ar veni sa ma asculte nici gratis” V-am zis ca era neincrezatoare in vocea ei

Pentru Oaia Curcubeu, ideea asta era cam …prea de tot. Dar, la urma urmelor, de ce n-ar incerca sa exerseze? Niciodata nu strica sa inveti, mai ales daca la mijloc e si pasiune! Dupa ce i-a trecut prin minte gandul acesta incurajator, si-a dat seama ca exista, totusi, o problema. Si inca nu una mica..
– Si de unde as gasi eu profesor? Cine si-ar pierde timpul cu mine? – a spus Oaia usor descurajata.
– Pai, cum cine? Eu! De ce crezi ca m-am hotarat sa iti vorbesc despre asta? Te-am mai ascultat si azi, cand mi-am dat seama ca nu e o joaca oarecare, m-am hotarat sa iti vorbesc si sa iti propun sa fii eleva mea.
– Eu, eleva Mirlei la cantat? Doamne, dar ar fi un vis pe care nici nu as fi indraznit sa il visez!

N-are rost sa ne mai pierdem in detalii. Mai intai, Oaia Curcubeu a topait de incantare si bucurie vreo zece minute. Mierla a lasat-o o vreme sa se bucure in voie, apoi i-a spus, pe un ton serios, ca e vremea sa faca un program. Pe care trebuie sa il respecte cu strictete. Din acea zi, martea a devenit ziua de canto a Oii Curcubeu.

Una e sa te gandesti la concert, alta e sa fii invitata sa urci pe scena. Serios!

Toata primavara, apoi toata vara si cam jumatate de toamna, profesoara si eleva se intalneau in poienita. Oaia Curcubeu nu a intarziat niciodata nicio secunda si nu a iesit niciodata din vorba Mierlei. Cu fiecare lectie, behaitul ei se transforma intr-o inlatuire de sunete tot mai placute.

Pe la mijlocul Toamnei, cam pe vremea cand acest anotimp da tot ce e mai bun in el la colorat natura, Mierla si-a rugat eleva sa stea putin dupa lectie, ca are sa ii spuna ceva important.
– Cred ca a venit vremea sa te lasi auzita, a spus Mierla
– Si ce inseamna acest lucru? – a intrebat Oaia, usor tematoare.

– Inseamna ca vreau sa te rog sa imi faci un mare favor. La sfarsit de saptamana, am niste oaspeti. Vin in fiecare an si, in fiecare an, fiecare face exact ce ii place lui mai mult si mai mult… Radasca sculpteaza, Bursucul face bunatati, veveritele danseaza… Iar pe tine vreau sa te rog sa canti!
– Eu? Eu sa cant in fata…unui public?
– Nu, sa canti in mijlocul unor prieteni care se strang laolalta ca sa se bucure ca sunt impreuna si sa se bucure unii pe altii.. Te las sa te gandesti pana maine, probabil ca te cam temi. Dar, inainte sa iei hotararea, te rog sa nu uiti un lucru: orice ar fi, eu am incredere in tine! Pentru ca eu ti-am auzit de la bun inceput vocea ascunsa. Noapte buna!

Cantecul se dovedeste  mai puternic decat frica. Dar si frica are ceva putere

Probabil ca va imaginati deja ca Oaia Curcubeu n-a putut sa inchida un ochi toata noaptea. Si-a imaginat ba ca rade toata lumea de ea, ba ca toata lumea o aplauda si imbratiseaza, pentru ca vocea ei interioara chiar suna minunat si a reusit sa razbata pana afara. Cand a rasarit soarele, era totusi convinsa ca nu o sa poata face asta. Ca o sa o refuze pe Mierla, oricat de teama i-ar fi ca o va dezamagi.

Abatuta, a plecat spre profesoara, sa ii spuna ce a decis. Pe la jumatatea drumului, insa, ceva ciudat a inceput sa ii rasune in cap. Erau cuvintele Mierlei: “Te rog sa nu uiti un lucru: orice ar fi, eu am incredere in tine! Pentru ca eu ti-am auzit de la bun inceput vocea ascunsa!”

Pe masura ce se apropia de casa Mierlei, vorbele acestea se trasnformau in cantec… Iar, cand a ajuns la usa ei, se razgandise:
– O sa cant! O sa cant! Mi-e foarte, foarte frica, dar dorinta mea de a canta e mai puternica decat frica. In plus, am avut cea mai buna profesoara! – i-a spus Mierlei pe nerasuflatelea, cu un talmes-balmes de emotii.

Mierlei i-au dat lacrimile de bucurie. Nu numai ca o invatase pe eleva sa tot felul de tehnici, dar ii oferise ceva si mai grozav: incredere in ea.

Mmm, asta e: daca ai urechi de auzit, Oaia Curcubeu chiar canta , nu doar behaie!

La petrecere, Oaia Curcubeu mai intai a amutit de spaima inainte sa cante. Dar isi pregatise un truc: cum, necum, putea sa dea drumul, in sufletul ei, cantecului care aparuse pe vorbele Mirlei, cele cu increderea. Dupa vreo 58 de secunde de mutenie si stanjeneala, Oaia Curcubeu nu s-a mai gandit la nimic si a inceput sa cante.

Va jur, a fost cel mai grozav behait pe care l-a auzit cineva vreodata. Toata lumea a inceput sa danseze – chiar si viezurele, care jurase ca nu va face asta niciodata!
Si va mai spun eu ceva: trebuie sa ai putin curaj sa lasi pasiunea sa iasa la suprafata. Sa iti gasesti vocea ascunsa si sa o lasi sa zboare, sa rasune cu bucurie. Sau dansul… Sau orice vis ai avea!
Cand faci lucrurile cu pasiune, cu incredere si cu bucurie, nu prea cred ca ai cum sa dai gres!

Share:

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *