Inspira

Le-as preda viata, de-as putea… I-as scoate din banci si i-as invata viata

Uneori… bine, deseori, aproape mai mereu, de fapt, mi se pare ca le zboara copilaria pe langa ei. Ca anii lor minunati sunt chin si fugareala: scoala, teme, scoala, teme, hai si-un concurs, scoala, teme, plans la teme…

M-au invitat mii de lucruri pe care le-am uitat la 5 minute dupa ce-am luat 10

Daca ma iei repede, nu stiu sa zic ce-i aia integrala, recunosc. Probabil ca m-as furisa pe Google, sa nu par chiar tembela. Sigur, la vremea integralelor, m-am descurcat decent. Cred ca am avut vreo doua zile – alea de dinainte de teza – cand le faceam si-n somn. Veneau cu rezolvare in cap si cu durere in stomac… Iar asta e doar cel mai la-ndemana si mai prostesc exemplu. Daca vrei sa ma nimicesti, te uiti la mine si zici “logaritm”.
Intertitlu 1: Cel mai mult as fi vrut sa invat sa am incredere in mine. Mult, mult mai multa incredere…

Ma descurcam la toate materiile, dar apoi aproape toate ajungeau sa fie pur si simplu prea mult

Cand am devenit adult si m-am gandit pentru prima data la asta, am stiut cum as fi vrut sa fiu cand am scapat, naibilor, de scoala – scoala aia cu care eu, una, n-am avut niciun fel de proleme, dupa toate criteriile de atunci si de acum. Adica nici macar de meditatii n-am avut nevoie, iar examene picam prin facultate ca nu se facea sa n-am si eu o restanta, doua… Dar, in general, in scoala am pierdut prea mult timp si prea multa incredere in mine. Ca eram mult mai voios-increzatoare inainte!

“Mama, in banca la scoala e uneori asa, ca la inchisoare. Asa imi inchipui eu ca e acolo”

Si copiii mei patesc la fel.. Chiar mai rau. Intr-o dimineata, unul dintre ei mi-a zis: “Nu stiu cum sa iti explic, in fiecare zi ma scol cu gandul sa nu gresesc ceva la scoala. Si, in fiecare zi, stiu, ca orice as face, tot o sa gresesc. Sunt prizonier!” Daca as putea, as spulbera inchisoarea asta. Si as transforma totul in ce cred eu ca ar trebui sa fie locul ala din care vin cu dureri de stomac…

Fiecare copil e minunat. Fiecare ascunde cel putin un talent

I-as invata, inainte de toate, ca aproape nimic nu e suta la suta sigur. Singura certitudine e ca fiecare dintre ei e minunat. Ca fiecare e bun la cel putin un lucru, ca fiecare are macar un talent…
I-as invata sa aplaude taletul altuia si sa se bucure pentru ifiecare izbanda a lor… M-as bucura sa vorbeasca si sa vina la mine, sa se uite in ochii mei si sa ma intrebe orice, nu sa taca si sa stea la locul lor…

(VIDEO SCRISOARE PROFESOR REFACUTA!!)

Daca as vedea un copil caruia-i place muzica, l-as lasa sa cante pana isi gaseste vocea care ii face ochii sa straluceasca..
Daca in fata mea ar fi o fetita careia ii place sa scrie, as lsa-o sa gaseasca in ea cea mai buna poveste, da-le-ncolo de ecuatii!
Daca as avea norocul sa-ntalnesc un baiat care alearga-naluca, nu l-as opri pentru nicio lectie de istorie din lume. I-as spune sa fuga cat de tare vrea si poate, caci sigur va ajunge undeva!

Copiii cred ca nimic nu e imposibil, iar noi ne straduim sa ii contrazicem in fiecare zi. Nu ei, ci noi gresim!

Primavara, le-as arata gazele si i-as lasa sa le porecleasca ei cum vor, au timp destul sa le invete si denumirile latinesti, daca le-or tebui vreodata. Plus ca, uneori, ei chiar le pot boteza mai bine!
Daca as vedea un copil caruia-i place muzica, l-as lasa sa cante pana isi gaseste vocea care ii face ochii sa straluceasca..
Daca in fata mea ar fi o fetita careia ii place sa scrie, as lsa-o sa gaseasca in ea cea mai buna poveste, da-le-ncolo de ecuatii!

Daca as avea norocul sa-ntalnesc un baiat care alearga-naluca, nu l-as opri pentru nicio lectie de istorie din lume. I-as spune sa fuga cat de tare vrea si poate, caci sigur va ajunge undeva!
Primavara, le-as arata gazele si i-as lasa sa le porecleasca ei cum vor, au timp destul sa le invete si denumirile latinesti, daca le-or tebui vreodata. Plus ca, uneori, ei chiar le pot boteza mai bine!

Share:

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *