Inspira

Cand copilul e mic, abia astepti sa creasca. Apoi, ti-e dor de el cand era mic

Sa nu spui ca nu stii cum e, ca nu prea cred. E cam atat de simplu: cand sunt mici, abia astept sa creasca. Iar cand se fac mari, ti se face un dor nebun de ei mici!

Cred ca toti trecem prin asta, toti suntem nerabdatori si, mai apoi, ne ia un dor teribil de zilele cand se nastea nerabdarea.

E mic. E atat de fragil si e atat de dependant de tine. E ca o prelungire a ta, esti ca o prelungire a lui! Plange brusc, se linisteste la fel de brusc. Nu stii daca ai facut tu ceva care sa il ajute sau daca supararea i-a trecut asa… pur si simplu. Ii pandesti fiecare expresie, ca sa intelegi ce vrea sa-ti spuna cu strambaturile, cu incruntarile si cu zambetele lui neasteptate. Si atunci, iti doresti sa treaca timpul mai repede. Sa creasca! Sa iti spuna in cuvinte ce are de spus. Sa mearga. Sa doarma o noapte intreaga. Sa te intelegi cu el, copilul tau care e acum cam cat un pui de perna mic, mic de tot.

Cand copilul e mic, mic, mic, ii pandesti fiecare zambet, foiecare rasuflare, fiecare dat din manute…

Iti imaginezi toata viata copilului tau. Uneori, pur si simplu nu poti sa te abtii

Inchizi ochii si iti imaginezi toata viata lui, Poti face asta chiar si de doua, noua ori pe zi. In mintea ta, il vezi cum merge. Apoi, cum cade, cum rade si cum se ridica singur. Pe nebanuitelea, te pomenesti ca ii pregatesti deja sacul pentru gradinita. Habar n-ai cum, dar a ajuns la scoala. Are zile bune si zile mai putin bune. Inca iti povesteste tot ce i se intampla. Zambesti. E un copil minunat. E curajos, e curios, e amuzant… Ii place sportul, uraste mate. Te asteptai la asta, nici tie nu ti-a placut. Nu ti-au placut nici materia, nici profesorul prea aspru.

Speri, visezi, iti faci planuri si trec zambete pe langa tine

In timp ce bebelusul tau doarme, in sfarsit, tu haladui prin viata lui ce va sa fie. In timp ce zambeste in somn, tu esti deja cu el pe munte… La mare, cu cortul… La primul examen si la prima indragosteala..
Din cel mai ciudat si omenesc motiv, ai vrea sa dai timpul pe repede-nainte. Aproape ca uiti sa te uiti la chipul lui perfect in somn. Deschide ochii, priveste-l si bucura-te de copilul tau cum e acum…

Vrei sa treaca timpul mai repede. Dupa ce a trecut, parca vrei sa te intorci in trecut

Pentru ca timpul fuge ca nebunul. Chiar parca-i dat pe repede-nainte. Vezi? Copilul tau chiar e mare acum, Si ti-e dor de el cand era mic, mic, si nu vorbea cu tine decat prin scancete, strambaturi, ras si plans. Ti-e dor sa doarma pe pieptul tau, sa se lipeasca de tine ca de o patura fermecata. Sa aiba nevoie de mana lui toata ca sa-ti cuprinda degetul cel mic.. E mare acum si tie ti-e atat de dor de el mic!

Pana sa te dezmeticesti, copilul a crescut. Intr-o zi, isi pune un rucsac in spate si isi ia zborul…

Nu e mereu usor sa traiesti ACUM cand ai copii. E atat de mare ispita sa-i visezi viata toata! Si e atat de neoprit dorul de bebelusul de odinioara! Plimba-te cu nerabdare prin viitoar, mai da din cand in cand o raita prin trecut. Dar incearca sa nu uiti sa te bucuri din plin si de ce ai acum. Stii cate motive iti da copilul tau?

Share:

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *