Inspira

Credeam ca sunt foarte desteapta, ca am planuit tot pentru viata. Viata avea alte planuri..

Am ramas gravida cand nu era in plan si am luat o decizie proasta. “Ziua de maine” s-a razbunat si n-a fost asa cum mi-am imaginat-o

Nu ca nu mi-ar placea surprizele, dar probabil ca imi inchipuiam ca pot sa am grija sa le previn pe cele neplacute

Candva, cam pe cand iti dai seama ca “incepi sa te faci mare“, apare aceasta turbata ispita: sa te apuci sa iti panifici viata. Daca te gandesti putin, probabil ca iti suna si tie cunoscut. Delirul meu arata cam asa:
“Pe la 20 de ani un pic termin cu scoala, pe urma ma concentrez mai ales pe slujba (unii i-ar spune direct cariera), apoi cunosc Baiatul si intru intr-o relatie serioasa, dar pana la 29, 30 nu ma marit. Apoi, in cel mult doi ani de la maritis, sunt pregatita pentru copil.“

Tu iti faci planuri de viata, dar viata poate are alte planuri

Pe masura ce trece timpul, mai “imbunatatesti” planul. De regula, il mai incarci – cu o canapea noua, cu un covor, cu un apartament, poate cu o alta cu o masina, cu schimbarea serviciului, cu un concediu…. Am cunoscut oameni care isi planificau vacantele pe cate doi, trei ani inainte. Am mai cunoscut un El si o Ea care planuisera cand sa devina parinti intr-un fel care pe mine m-a amutit: trebuia sa fie sfarsit de vara, inceput de toamna cand se naste, copilul trebuia sa fie fata si sa aiba par buclat… Ii scrisesera deja si vreo doua poeme, caci nu se indoiau ca viata le va fi exact asa cum au pus-o pe hartie.

Poate unora le iese cum au planuit, dar ma cam indoiesc

Problema e ca viata are, de regula, alte planuri cu tine. Eu, de exemplu, am ramas gravida in ciuda planului mei ireprosabil, in perioada primei tinereti, cand cica aveam alte prioritati. Eu si cu el am vorbit, ne-am sfatuit si am decis ca nu e momentul. Nu e cea mai simpla decizie, dar am luat-o.

Eram tineri si ne faceam zeci de planuri. Credeam ca totul se intampla dupa plan

A mai trecut niste timp, ne-am casatorit si, la un moment dat, am zis gata, acum abia e timpul sa avem copil. Credeti ca a fost simplu? Deloc! Ani de incercari, de ratari, de frustrari. Pe cat de usor si de neasteptat ramasesem insarcinata atunci cand ziceam nu era cazul, pe atat de greu devenise acum, cand trebuia sa sa se intample asa, ca doar asa am planuit! Eu innebunisem, relatia noastra nu mai insemna decat asta si avem nopti in care imi imaginam cum cineva rade de mine, de noi si de aroganta planurilor noastre.

Visam ziua de maine, ratam ziua de azi

Am reusit sa devenim parinti dupa ce ne-am hotarat sa nu ne mai gandim obsedant la asta. Sa lasam fiecare zi sa vina cum si cu ce vrea ea. Sa nu ne mai imaginam vietile noastre, ci pur si simplu sa traim. Acum.

La mine, nu a prea functionat dupa plan. Mi-a trebuit ceva timp ca sa invat sa ma bucur de ziua de azi, de ce am si de ce mi se intampla acum

Asa a functionat la mine. Nu stiu daca Universul sau Dumnezeu sau cine-o fi dincolo de priceperea mea a vrut sa imi dea o lectie, dar eu asa vad lucrurile acum. Stii cum e cand faci multe planuri? Uiti si sa traiesti, si ca traiesti. Devii obsedat de ziua perfecta dintr-un viitor despre care, sa fim cinstiti, chiar n-avem habar cum va fi. Stii cate zambete si rasarituri si apusuri si lacrimi am ratat in timp ce traiam la nesfarsit ziua de maine?

Share:

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *