Din Viata

“Eram gravida, de casa si el urla sa fac avort!”

Era frumoasa, zambea si isi legana bebelusul. Incet, incet, a inceput sa imi povesteasca. Credea ca o iubeste, credea ca il iubeste. Cand a ramas gravida, a innebunit. “Urla si-mi spunea ca sunt proasta. Ca de ce i-am facut asta…”

Multa vreme, imaginea fetei frumoase cu bebelus in brate nu mi-a iesit din minte

Ma intorceam acasa. Eram in avion, nimerisem locul perfect – cel de la geam, de la mijloc, pe “randul” cu spatiu la picioare de la iesirea de urgenta. Cred ca zambeam usor tamp, cu un aer prea evident de multumire. Dar, la urma urmelor, imi iesise: copiii plecasera in tabara, iar eu gasisem, pentru fix aceeasi perioada, o oferta de o saptamana in Anglia. Ei m-au incurajat sa plec. “Haaai, mama, facem schimb de poze la intoarcere.. Plus ca o sa ai de povestit chestii si tu, nu numai noi. Chestii cu engleji” (le place la nebuie sa spuna “engleji”) . Acum, abia asteptam sa ii vad. Eram atat de prinsa cu nalamucul din capul meu ca nici nu am bagat de seama cand s-a asezat langa mine fata frumoasa cu bebelus in brate.

Fata cu cel mai senin zambet si cu cea mai tristi ochi

Mi-a zambit parca stanjenit. Avea in ochi niste scuze anticipate pentru plansetele pe care urma sa le aud. Ca era clar ca urma sa se intample asta. Zambea cu fetita in brate. O legana si zambea. Uneori, cadea pe ganduri. Apoi iar se uita le gagalicea din bratele ei si zambea. Stii cum se intampla in tren sau avion, la drum mai lung: cum, necum ajungi sa intri in vorba. Sunt sanse mari sa afli povestea unei vieti. Asa am aflat-o eu pe-a Monicai. Nu stiu s-o spun altfel de mi-a spus-o ea. Am sa incerc sa imi aduc aminte cat mai bine, cat mai mult. N-o s-o uit prea curand.

“Cand am plecat, credeam ca pot orice. Ca lumea e a mea”

“Eram impreuna de vreo doi ani, ma vedeam cu el inca o mie.”, a inceput Monica. “E calculatorist, eu asa ii spuneam si lui ii placea. A gasit o oferta buna dee job in Anglia si, cand mi-a spus sa merg cu el, n-am stat nicio clipa pe ganduri. Adica, putea sa imi spuna sa mergem si in jungla, si pe luna…. Cred ca l-as fi urmat si in cusca cu lei fara nicio strangere de inima. Totul a fost perfect – adica asa, perfect ca inainte – pana cand s-a intamplat… Nici acum nu imi dau seama cum am ramas gravida, ca am fost mereu atenta si stabiliseram ca inca nu e momentul. Dar “momentul” n-a tinut cont de ce am stabilit noi si a… venit. Atunci s-a pornit iadul.. De cand i-am zis.”

Ea a ramas insarcinata, el a avut cele mai nebunesti mai mai greu de inteles reactii

A tacut un pic, s-a uitat in gol, apoi a tras aer in piept si a continuat sa povesteasca: „…A urlat, a aruncat un pantof in perete, a invartit nebuneste un scaun, a iesit pe usa, a trantit-o si s-a mai intors dimineata. M-am speriat, nu mai stiam cine e omul ala, dar m-am imbarbatat, mi-am zis ca socat de veste si ca, dupa soc, o sa redevina barbatul pe care il iubeam. N-am inchis un ochi toata noaptea.,,, Eram convinsa ca, atnci cand se va intoarce, va fi mai calm. Ca ma va lua in brate si va spune “hai sa ne sfatuim”. A fost cel mai prostesc gand. S-a intors negru taciune si mi-a zis scrasnit: “N-am stiut ca esti atat de proasta, trebuie sa faci avort!” M-a apucat de umeri si m-a zgaltait langa frigider…”

“O vreme, am vrut si eu sa fac avort… In primele saptamani, eram disperata!”

“In primele zile, doua ganduri mi se loveau in cap unul de altul.. “Trebuie sa fac avort, altfel il pieeerd”, urla unul dintre ele. Celalalt era gandul la copil. In fiecare minut, imi dadeam seama si mai tare ca, de fapt, eu imi doream copil. Imi doream acest copil!”. Cand a zis asta, a mangaiat-o pe mititica din bratele ei cu toata iubirea care poate exista intr-un om. Si a continuat sa povesteasca.

Intr-o zi, cineva s-a oprit langa ea si a ascultat-o

Si-a continuat povestea. “Plangeam peste tot: in casa, prin magazine, pe strada… Ma asezam pe borduri si plangeam cu capul pe genunchi. El lipsea tot mai multe nopti. Cand venea, urla sau macar se incrunta la mine. Pe o bordura eram cand a venit la mine o doamna draguta.. Era romanca, ea si sotul ei aveau o carciumioara.. I-am povestit, m-a luat in brate. Mi-a zis ca, daca vreau, pana ma htarasasc ce voi face, pot sa stau intr-o camaruta pe care o au ei libera. Si ca pot sa si muncesc la ei cateva ore pe zi. “Daca te hotarasti sa ai copilul, plansul asta pe bordura nu o sa ii faca prea bine”, mi-a zis cu bunatate.

„Dupa ce am ramas gravida si el a innebunit, mergeam pe strazi si plangeam”

Atunci, a luat cea mai inteleapta decizie. „Nu stiu de unde am avut curaj sa zic DA pe loc, inca eram disperata sa nu il pierd. Dar m-am dus la oamenii aia si acolo mi-am dat seama ca nu ma intereseaza ce vrea el. Stiu ce vreau eu: vreau copilul! Atat de bine si de linistitor a fost sa ma gandesc mai intai la mine si la bebe! E adevarat ca am avut noroc sa i intalnesc pe ei… Imi spun “Moni aia mica”… M-au angajat, m-au ajutat cu actele… Acum ma duc la ai mei, am vrut ca la botez sa sa fiu cu mama, cu tata, cu fratele meu si cu prietenii mei.. Salvatorii mei nu pot veni, nu pot inchide restaurantul, dar le-am promis live pe Viber sau pe Mess.. Vedem noi” Cand a ajuns cu povestea aici, ii radea toata fata.

Am cunoscutE o mama minunata. Si un om foarte, foarte bun

Trebuie sa recunosc, nu m-am putut abtine si am intrebat-o de el. Daca mai stie ceva de soarta lui, daca a mai dat vreun semn. “Aaa, daa. Dupa ce am nascut, parca a innebunit. Dar invers. Nu stiu de unde a aflat numarul meu de telefon ala nou… Nu i-am raspuns decat la mesaje, si asta nu din prima. Inca nu pot nici macar sa il aud, daramite sa il vad. Isi cere iertare, nu simt inca in mine iertarea. Dar i-am spus cand si unde e botezul. E si copilul lui, e alegerea lui daca vine. Nu imi mai pasa ca “l-am pierdut”. In final, cred ca m-a cam pierdut el pe mine pe drum. Dar acum nu prea ma gandesc la asta. Ma gandesc la mine si la ea”

Era mama singura si era cea mai buna mama pe care o intalnisem in ultimii multi ani

Acum, cand va povestesc, imi dau seama… Nu cred ca am auzit fetita plangand tot drumul.. Monica imi povestea, o legana, o mangaia si facea sa danseze prin fata ochisorilor ei un soricel verde de plus.

Share:

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *