#Confesiuni

“Tata, cand un baiat te necajeste, probabil e indragostit lulea!”

Scrisoarea pe care tata ar fi vrut sa mi-o scrie cand eram mica. A intarziat doar vreo 20 de ani. Ufff, si e plina de secretele baietilor!

“Uneori, baietii sunt caraghiosi: fac una si simt cu alta.”

Cele mai bune trancaneli sunt cele neplanuite. Care se intampla asa, pur si simplu. Te asezi undeva, incepi cu prostioare si apoi, incet, incet, nu te mai opresti din vorbit. Acum vreo doi ani, mi s-a intamplat cea mai buna trancaneala cu tata. Cea mai buna din toate timpurile. Copiii plecasera la plaja cu o prietena si cu copiii ei, mama era la sora ei si ne-am pomenit noi doi pe balcon.

Vorbeam cu tata si mi-am amintit tot talmes-balmesul ala de chin si fericire de la prima indragostire…

Nici nu mai stiu cum am ajuns sa vorbim despre adolescenta mea, cu indragosteala ei cu tot. Aia nebuneasca, aia prima, cand e totul fantastic si groaznic din start. Mai intai, iti place de el, dar nu stii daca te place. Dar nu zici nimic din doua motive: in primul rand, e baiat si crezi ca el trebuie sa zica. In al doilea rand, daca ai avea curaj sa zici, ti-ar fi frica sa nu ai parte de raspunsul invers. Ma rog, astea se lamurisera cu greu, imi placea de el, ii placea de mine, eram indragostiti.

Dar… dar orice nimic imi putea provoca suferinte insuportabile. Stii cum e la 15, 16 .. Ti se pare ca s-a uitat la tine .. “altfel” decat acum 30 de secunde… Ca parca se poarta “ciudat”, “rece-aiurea” si deodata se crapa cerul. Cu greu mai poate fi carpit la loc! Nici nu pot, nici nu vreau sa imi imaginez prin ce trec pustoaicele de azi: emoticoane care intarzie, raspunsuri care se lasa asteptate… si el e online, ca se vede peste tot. E oribil cred ca!

Am ras ce-am ras si, brusc, tata a devebit serios. Mi-a zis ca ar fi trebuit sa ma previna, sa ma invete si, mai ales, sa-mi spuna ca si baietii patesc, in mare, cam la fel. Credea ca mi-ar fi fost mult, mult mai usor. I-am spus ca isi bate capul cu prostii, ca e cel mai grozav tata. Nu prea parea ca ma crede. A doua zi, inainte sa plec, mi-a dat un plic. M-a rugat sa nu rad foarte tare de el, ca tot ii e ciuda ca nu mi-a spus toate cele mai devreme, dar ca am si eu accum o fata si, cine stie, poate ca lucrurile scrise acolo ii vor fi ei de ajutor. Am ajuns acasa, am despachetat bagaje, am culcat copiii, mi-am pus niste vin si m-am apucat sa citesc.

Adevarul e ca. pe la 14-15 ani, as fi dat orice ca sa aflu ce e in mintea baiatului care imi placea. Si a baietilor, in general

“Draga mea, e caraghios sa-ti spun toate astea acum, dar cred ca o sa ma simt mai bine. In plus, nici nu cred ca e cu totul si cu totul inutil. Cand te-am vazut prima oara ca zabovesti mai mult la oglinda, am stiut ca a venit momentul acela, am simtit ca iti place de un baiat. Avem incredere in tine, stiam ca esti minunata, dar trebuia sa iti mai spun si eu acest lucru.

Si trebuia sa iti mai spun multe. De exemplu, ca daca un baiat de trage de cozi sau de haine, dava iti da peste mana cand scrii, ca sa faci mazgaleli sau daca tot te impinge, nu inseamna ca are ceva cu tine. Sau, daca vrei, inseamna tocmai asta, dar invers decat crezi: cel mai probabil, inseamna ca ii place de tine. Dar noi, baietii, suntem uneori cam blegi. Nu stim cum sa va atragem atentia si de-asta facem cele mai prostesti lucruri.

Tata mi-a zis din secretele baietilor

Deseori, ne e teama – la fel ca si voua! – sa va spunem ca ne-am indragostit. Fiindca ne e teama, la fel ca si voua, ca poate spuneti NU. Si inca un lucru: si baietii bajbaie. Si ei sunt uneori nesiguri, si ei simt uneori nevoia sa stea la sfat cu prietenii despre o fata. Mai baieteste, e drept, dar e acelasi lucru.
Trebuia sa iti spun ca, intre noi doi, eu sunt cel mai lipsit de putere (probabil ca asa devine orice parinte). Eu stiu, nu voi fi niciodata pregatit sa te desprinzi de mine, desi ai facut-o de mult. Despre tine, insa, stiam de cand erai cat dulapul papusilor ca esti atat de puternica, incat sa-mi dai drumul la mana si sa pleci, increzatoare, pe drumul tau.

Stiam ca iti vei castiga bataliile inca de dinainte ca tu sa stii ca le vei avea de purtat. Acum, de fiecare data cand ma uit la tine, simt ca viata mea a avut un mare rost. Fiica mea isi iubeste viata, cu toate hartoapele peste care a avut de trecut. Esti puternica si cand plangi in hohote, fiindca ai curajul iti privesti tristetea in ochi. Si nicio tristete n-a fost mai puternica decat tine”

Am citit scrisoarea tatei, m-am emotionat, am mai citit-o o data. Mi-e de folos si acum! De mare folos!

Share:

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *